|
Insulele grecesti sunt renumite
pentru plajele cu nisip si marea cristalina de culoarea turcoazului
Grecia este una dintre cele mai populare destinatii de vacanta din Europa.
Situata in extrema sud-estica a Europei, Grecia si insulele sale sunt renumite
pentru marea lor turcoaz, plaje cu nisip, zone de o frumusete naturala
remarcabila si situri de interes istoric si arheologic. Grecia are o oferta
bogata si in turism, statiuni, divertisment si placeri culinare, fiind o
destinatie atragatoare pentru milioane de turisti in fiecare an.
Adunate in grupuri mici, insulele grecesti au propriile lor caracteristici
unice, nu exista doua insule la fel. Peisajele sunt variate iar turistii vor gasi
baruri, cluburi si complexuri hoteliere asezate confortabil alaturi de biserici
albe, ruinele antice si porturi de agrement.
Lunile de vara
(iunie-septembrie, in special) sunt fierbinti, cu nici un nor de ploaie si de
aceea este cea mai aglomerata perioada de vacanta.
Iarna poate fi umeda
si rece iar statiunile tind sa se inchida in acest moment al anului. Pentru cei
carora nu le place caldura intensa, perioada aprilie-mai si septembrie-octombrie
ofera temperaturi placute si preturi mai mici.
Vacanta in Grecia - Minunatele insule grecesti
Grecia ofera vacante ieftine cu soare, mare, cultura si istorie.
Ce ti-ai putea dori mai mult?
Grecii spun ca au peste 380 de plaje. In timp ce litoralul Greciei continentale
este foarte variat, de la golfuri adapostite, intinderi de nisip auriu fin,
plaje cu pietris marunt, pesteri, stanci abrupte de coasta si sol negru
vulcanic, Grecia are de asemenea foarte multe insule si plajele lor. Dar cate
insule are Grecia? Aproximativ 6000 de insule! Da, 6000. Iti vine sa crezi? Din
care aproximativ 227 sunt locuite.
Skiathos, Mykonos, Kos, Rhodos, Creta
sunt unele dintre cele mai populare insule grecesti de vacanta. Unele dintre
cele mai vechi civilizatii europene au inflorit in aceste insule iar in urma lor
raman inca multe situri arheologice.
Sa amintim un mic fapt istoric: prima
carte de bucate in istorie a fost scrisa în Grecia de catre Archestratos in anul
330 IEN. Dar istoria culinara a Greciei se intinde mult mai departe in istorie.
Pe scurt, in Grecia ai si alte optiuni culinare in afara de shaorma.
Harta interactiva
Acropola Ateniana - Monumente
|
Parthenon
Parthenonul este cea mai stralucitoare creatie a democratiei ateniene. A
fost construit de atenieni in cistea zeitei lor Athena Parthenos.
Parthenonul este si cea mai frumoasa constructie a acropolei, atat in
conceptie cat si in executie.
Construit intre 447 si 438 IEN, ca parte a marelui proiect de constructii al
lui Perikle, acest asa numit "Parthenon Periklean" (Parthenon III) a
inlocuit un templu anterior de marmura (Parthenon II) care a fost inceput
dupa victoria din batalia de la Marathon (aproximativ 490 IEN) si distrus de
persi in 480 IEN.
Acest templu (Parthenon II) a fost construit, la randul sau, peste Parthenon
I (570 IEN).
Parthenonul Periklean a fost proiectat de arhitectii Iktinos and Kallikrates
iar sculptorul Pheidias a supervizat intregul program de constructie si a
conceput decoratiile sculpturale ale templului si statuia chryselephantina a
zeitei Athena Parthenos.
Parthenon este un templu doric dublu peripter (inconjurat
cu coloane) cu diverse caracteristici arhitecturale
unice si inovatoare. Templu propriul zis este impartit
in pronaos, naos (nava, cella) si epinaos (opisthodomos),
cu o camera separata in capatul vestic si inconjurat de
pteron (colonada pe marginea templului, colonada se
extinde ca o aripa) cu 8 coloane pe fiecare latura mica
(latime) si cate 17 coloane pe laturile mari (lungime).
Coloanele aveau aceeasi latime ca cele din Parthenon II
asa ca s-a folosit acelasi material, chiar daca noul
templu era mai lat decat primul. Interiorul demonstreaza
o abordare inovatoare, atat in privinta elementelor noi
cat si a celor vechi. In interiorul navei, o colonada
dubla, in forma literei Pi, formeaza fundalul pentru
statuia de aur si fildes a Athenei Parthenos care o
infatisa pe zeita imbracata cu intreaga armura, purtand
in mana dreapta Nike (victoria) catre atenieni.
Incaperea de vest, unde era depozitat tezaurul
orasului, avea 4 coloane ionice. Acoperisul era de lemn,
in 2 ape, cu placi de marmura, pe muchia laturii lungi
avea antefixe de marmura in forma de frunza de palmier,
iar la colturi avea jgheaburi in forma de cap de leu.
Colturile frontoanelor erau decorate cu statui de
marmura iar frunze ari de palmier ornau varful.
Frontoanele erua decorate cu compozitii sculpturale
inspirate din viata zeitei Athena. Frontonul de est
nfatiseaza nasterea zeitei, iesirea ei din capul tatalui
ei, Zeus, in fata zeilor olympieni adunati la eveniment.
Frontonul de vest ii infatiseaza pe athena si Poseidon
disputandu-si possesia orasului Atena in fata zeilor,
eroilor si miticilor regi din Attica. Deasupra
episitlului colonadei exterioare , sub arhitrava, erau
nouazeci si doua de metope, alternate cu triglife si
toate erau decorate cu basoreliefuri (primele sculpturi
ale Parthenonului). Temele acestor basoreliefuri erau
derivate din batalii legandare: Gigantomachy (lupta
titanilor) era pe latura de est, razboul troian pe
latura de nord, Amazonomachy (razboiul amazoanelor) pe
latura de vest, iar pe latura de sud era Centauromachy (razboiul
centaurilor). Friza, un element in stil ionic, adaugata
foarte inspirat pe acest templu doric (de-a lungul parti
superioare a navei, pronaosului si epinaosului) infatisa
splendida procesiune Panathinaia (cel mai mare festival
atenian in onoarea zeitei Athena).
Parthenonul a ramas neschimbat pana in secolul 5 EN
cand a fost convertit in biserica, dedicata initial
Sfrntei Sofia, iar mai apoi Fecioarei Maria (Panagia).
Sub dominatia turca, a fost moschee. In 1687, pe
perioada asediului acropolei de catre Morozini (),
Parthenonul a fost bombardat si distrus in mare parte.
Alte distrugeri seioase au fost cauzate la inceputul
secolului 19 de catre lordul Elgin care a furat multe
din decoratiunile sculpturale si le-a vandut catre
British Museum. Conservarea si restaurarea Parthenonului
au avut loc intre 1896-1990 si 1992-1993. Din 1975 si
pana in prezent se desfasoara un amplu program de
conservare si restaurare a monumentelor de pe acropola,
inclusiv Parthenonul. Programul se desfasoara sub
comanda Comitetului de Conservare a Monumentelor
Acropolei.
|
|
Erechtheion
Eleganta cladire cunoscuta ca Erechtheion, ce se afla pe partea nordica a
acropolei, a fost construita in 421-406 IEN si a inlocuit un templu anterior
dedicat zeitei Athena Polias (templul anterior este numit azi "vechiul
templu").
Denumirea "Erechtheion", mentionata numai de Pausanias (calator si geograf
grec), vine de la miticul rege atenian Erechtheus care era slavit acolo. Dar
alte texte numesc aceasta cladire pur si simplu "templul" sau "templul vechi".
Forma neregulata a cladirii se datoreaza terenului accidentat (sunt 3 metri
diferenta de inaltime intre laturile de est si vest) si multiplelor culte pe
care a fost proiectat sa le adaposteasca.
Partea de est a cladirii a fost dedicata Athenei Polias iar partea de vest
servea cultul lui Poseidon-Erechtheus si adapostea altarele lui Hephaistus
si Voutos, fratele lui Erechtheus.
Conform legendei, aici traia sarpele sfant al Athenei. Sanctuarul mai
adapostea mormantul lui Kekrops si marturiile disputei intre Athena si
Posidon pentru posesia orasului Atena.
Templul era construit din marmura pantelica (de la
muntele Pentelikos de langa Atena, marmura renumita
pentru calitate si frumusete), friza era din piatra gri
din Eleusis cu figuri albe atasate pe ea iar fundatia
era din piatra de Pireu. Pe latura estica, un portic
ionic cu 6 coloane adapostea intrarea de pe acea latura.
In interior se afla statuia de cult a Athenei, facuta
din lem de maslin, pe care arrhephoroi (4 fete cu varste
cuprinse intre 7 si 11 ani, din cele mai nobile familii
din Atena. Aceste fete le ajutau pe preotesele zeitei
Atena. Una din principalele lor preocupari era sa teasa
peplos pentru zeita Atena pentru festivalul Panathenaic
ce se tinea o data la 4 ani) o acopereau cu peplos sacru
(piesa traditionala greaca de imbracaminte) pe perioada
sarbatorilor panatenice. Pe latura de nord este intrarea
pentru aripa de vest a cladirii. Intrarea este acoperita
de un propilon (portic ce acopera o poarta) in forma
literi Pi, cu 4 coloane ionice la fatada si cate o
coloana pe laturi. Se crede ca piatra de pavaj a
propilonului pastreaza urmele facute de tridentul lui
Poseidon cand a lovit pamantul si a tasnit apa sarata.
Legenda spune ca sub podeaua templului este "Marea
Erechtheis" unde se adunau izvoarele cu ape sarate ale
lui Poseidon. O usa mica de pe latura de vest duce catre
sanctuarul lui Pandrosos (fiica lui Cecrops - primul
rege din Attica, jumatate om, umatate sarpe, nascut din
pamant - si a Agraulos) care era la vest de Erechtheion.
Fatada de vest era decorata cu patru coloane ionice pe
un stilobat (podea, platforma) inalt, cu balustrade d
emetal intre ele. In final, o alta usa, pe fatada de sud
a templului din vest, se deschidea in porticul
cariatidelor, o structura in forma literei Pi cu sase
forme femininie in loc de coloane, care sustineau
acoperisul. Creatia lui Alkamemes (sau Kallimachos),
statuile au fost numite cariatide dupa femeile din
Karyes (din Laconia) care dansau in onoarea zeitei
Artemis. Cincin dintre ele sunt in Muzeul Acropolis iar
a sasea in British Museum. Cele care sunt acum pe
cladire sunt copii ale originalelor. Este posibil ca
friza sa fi infatisat scene legate de legendatii regi ai
Atenei.
Templul a ars in secolul I IEN si a fost reparat cu
modificari minore. In zorii perioadei crestine, templul
a fost converit in biserica si inchinata Theometorei
(Mama lui Dumnezeu). Sub dominatia franceza a devenit
palat. In perioada otomana a fost resedinta haremului
comandantului turc. La inceputul secolului 19, Lordul
Elgin a luat o cariatida si o coloana. Pe perioada
razboiului grec de independenta cladirea a fost
bombardata si avariata sever. Reparatiile au avut loc
imediat dupa terminarea razboiului si mai apoi in
perioada 1979-1987 cand Erechtheionul a devenit primul
monument de pe acropola restaurat ca parte a recentului
proiect de conservare si restaurare. Restaurarea sa a
fost premiata cu distinctia Europa Nostra.
|
|
Propylaea
Propylaia (porti) au fost construite pe latura vestica a acropolei, unde
a fost odata poarta fortificatiei miceniene. Primul propylon (poarta) a fost
construit pe vremea lui Peisistratos (mijlocul secolului 6 IEN), dupa ce
acropola a devenit sanctuar dedicat Athenei. Un nou propylon, construit in
510-480 IEN, a fost distrus de persi in 480 IEN si reparat dupa ce au
incetat razboaiele cu persii, cand Temistokle si Kimon au fortificat
acropola.
Portile monumentale (propylaia), admirate de vizitatorii de azi, faceau
parte din marele program de constructii al lui Perikle. Portile au fost
construite in 437-432 IEN de catre arhitectul Mnesikles, dupa terminarea
Parthenonului. Planul original de constructii a fost foarte indraznet
(artistic si arhitectural) dar n-a fost dus la capat niciodata.
Cladirea in forma literei Pi, facuta din marmura de la muntele
Pentelikos, incadreaza frumos intrarea in incinta sacra. Sectiunea centrala,
poarta (propylon) propriu zisa, avea o fata exterioara (catre vest) si o
fata interioara (catre est), ambele sustinute de 6 coloane dorice iar intre
ele un zid cu 5 porti. Trei coloane ionice flancau poarta centrala (cea din
mijloc) pe fiecare parte. Sectiunea centrala urma configuratia terenului
deci porticul din est si pedimentul sau erau mai sus decat cele din vest.
Cele 2 sectiuni laterale erau, si ele, plasate mai jos decat sectiunea
centrala. Terenul in panta obliga la crearea de trepte atat in fata portii
(propylon) cat si in interior. Aripa de nord a propilaiei este descrisa de
Pausanias ca Pinakotheka, o galerie de arta cu picturi realizate de artisi
faimosi, cum ar fi Polygnotos si Aglaophon. Are o fatada din 3 coloane
dorice si o usa flancata de ferestre. Unii cred acest spatiu era folosit ca
loc de meditatie sau odihna pentru vizitatorii acropolei si ca aici ar fi
fost paturi. Ca si aripa de nord, cea de sud avea o fatada din 3 coloane
dorice dar un avea camera camea in spate sau pe lateral pentru ca era foarte
aproape de templul Athenei Nike iar accesul in acest templu se facea prin
aripa de sud.
In era crestina, aripa de sud si cectiunea centrala a propylaiei au fost
transformate in biserici. Biserica din sectiunea de sud a fiintat toata
perioada crestinismului timpuriu (secolele 4-7 EN). Biserica din sectiunea
centrala a fiintat pana in secolul 10 EN cand a fost oferita comandantului
militar. Sub ocupatia franceza (secolele 13-14 EN) Propylaia a devenit
resedintas ducilor De la Roche. In aceeasi perioada, langa aripa de sud s-a
construit turnul Koulas (nu mai exista azi).
In perioada otomana (1458-1830) a fost cartierul general si depozit de
munitie al garnizoanei de pe acropola. Cladirea a fost distrusa in 1640 de o
mare explozie a munitiei depozitate in interior. Dupa razboiul grec de
independenta, adaugirile medievale si turcesti pe propylaia au fost
indepartate iar situl arheologic a fost excavat. Munca de restaurare a fost
preluata de inginerul in perioada 1909-1917 si a fost reluat din 1982 ca
parte a marelui proiect de conservare si restaurare a intregii acropole care
a fost incpeut in 1975 de catre Serviciul de Restaurare a Monumentelor
Acropolei in colaborare cu Primul Eforat al Antichitatilor Preistorice si
Clasice, sub supervizarea Comitetului de Conservare a Monumentelor
Acropolei.
|
|
Templul Athenei Nike
Templul Athenenei Nike se afla in coltul de sud-est al stancii sfinte,
deasupra unui bastion care, in perioada miceniana, pazea intrarea catre
acropola.
Templul clasic, proiectat de arhitectul Kallikrates si construit in 426-421
IEN, este succesorul altor temple dedicate tot zeitei Athena Nike.
Primul dintre aceste temple, un templu de lemn d ela mijlocul decolului 6
IEN, a fost distrus de persi in 480 IEN. Eschara (altarul despre care se
crede ca gazduia statuia de cult a zeitei) dateaza din aceasta perioada.
In perioada lui Kimon (468 IEN), a fost ridicat un mic templu de tufa (roca
poroasa) in jurul bazei statuii si un nou altar a fost construit in afara
templului. Fundatiile acestor temple si altare timpurii se pastreaza in
interiorul bastionului, sub podeaua structurii clasice.
Pausanias (calator si geograf grec) se refera la acest templu numindu-l
Apteros Nike (victoria fara aripi) si mentioneaza ca statuia de cult a
zeitei nu avea aripi deci nu va pleca niciodata din Atena.
Anterior cultului zeitei Athena Nike, in acest loc au existat si alte culte.
La vestul bastionului se afla un altar micenian cu dubla apsida iar pe
latura de est, altarele preclasice ale Gratiilor si al zeitei Hekate
Epipyrgidia. Constructia templului clasic al Athenei Nike a fost parte a
proiectului periklean de constructii. Diverse inscriptii, majoritatea
decrete ale orasului Atena, ofera informatii despre aceasta parte a
proiectului.
Actualul templu a fost ridicat deasupra noului bastion care a fost creat
pentru acest scop acoperind vechiul bastionului micenian cu ziduri de tufa
cladite ingrijit din pietre regulate care au facut suprafata mai mare si cu
forma regulata. Templul este omica structura ionica amfiprostil (templu
antic cu portice pe ambele laturi frontale) cu 4 cate coloane. Peretii
laterali ai navei se termina in anta care flanca o pereche de pilastri.
Balustradele metlaie plasate intre anta si pilastri, si intre anta si
coloanele latarele, creau un fel de mic pronaos.
Deasupra epistilului, friza sculptorului Agorakritos infatisa pe 3 laturi
scene de lupta intre greci si persi iar pe latura de est, o adunare a zeilor
olimpieni privind aceste lupte. Sa pastrat putin din pedimente, depsre care
se crede ca ar fi infatisat (pe partea de vest) lupta titanilor iar in est,
lupta amazoanelor. Langa templu, in est, era un altar. De-a lungul marginii
bastionului, din motive de securitate, in 409 IEN, a fost construit un
parapet de marmura. Parapetul consta in lespezi de 1 metru inaltime cu
reprezentari ale Victoriei inaripate manand taurii catre sacrificare,
sacrificarea taurilor sau trofee decorative depuse in fata Athenei asezata.
Catevalespezi si parte din friza pot fi vazute in Muzeul Acropolei, alte
parti ale frizei se afla la British Museum.
In secolul 5 EN, templul a fost transformat in biserica iar in perioada
otomana, a fost folosit ca magazie de munitii. In timpul asediului lui
Morosini, (1686), turcii au demolat templul si au folosit materialul de
constructie pentru a ridica un zid de fortificatie ijn fata propylaiei, si
un turn inalt, asa numitul turn Koulas. Templul a fost restaurat imediat
dupa razboiul grec de independenta (in 1835) si mai apoi in perioada
1935-1940. In 1994 a fost publicat un studiu despre continuarea restaurarii.
Conservarea si restaurarea monumentului au inceput in 1997 si sunt in lucru
si acum. De lucrari se ocupa Serviciul de Restaurare a Monumentelor
Acropolei in colaboarare cu Primul Eforat al Antichitatilor Preistorice si
Clasice, sub supravegherea Comitetului de Conservare a Monumentelor
Acropolei. Friza a fost mutata in 1998 in Muzeul Acropolei.
|
|
|
