|
Acropola Ateniana - Istorie
Acropola = citadela in orasele antice grecesti.
Citadela = Mica fortareata in incinta unei cetati, a unui oraș, care servea ca
rezistenta si ca ultim refugiu al celor asediati. Oras (intarit). Fortareata,
castel, cetate ridicata in afara zidurilor unui oraș, care servea ca post
avansat pentru apararea acestuia.
Cel mai mare si mai frumos sanctuar al vechilor atenieni, dedicat in primul rand
zeitei Atena, patrona orasului, domina centrul orasului modern Atena de pe
inaltimea piscului muntos cunoscut ca Acropola. Cele mai sarbatorite mituri ale
grecilor, marile festivaluri religioase, cultele timpurii si multe evenimente
importante din istoria orasului, toate sunt legate de acest loc sacru.
Monumentele acropolei se imbina armonios cu natura locului. Aceste capodopere
unice de arhitectura antica combina foarte inovator diverse ordine si stiluri de
arta clasica si au influentat arta si cultura pentur multe secole.
Acropola din secolul 5 IEN reflecta cu precizie splendoarea, puterea si bogatia
Atenei la apogeul sau, epoca de aur a lui Perikle.
Cioburile ceramice din Neolitic (4000/3500-3000 IEN) si cioburile de la
inceputul si mijlocul erei bronzului (gasite langa Erechtheion), dovedesc ca
dealul a fost locuit inca din vechime. In secolul 13 IEN a fost construit un zid
de fortificatie iar citadela a devenit centrul regatului micenian. Aceasta
fortificatie timpurie este conservata partial printre monumentele mai tarzii iar
istoria sa poate fi trasata deslusit.
Acropola a devenit incinta sacra in secolul 8 IEN odata cu stabilirea cultului
Atenei Polias al carei templu se inalta in coltul de nord est al dealului.
Sanctuarul a inflorit in perioada lui Peisistratos (mijlocul secolului 6 IEN)
cand s-a initiat Panathinaia (cel mai mare festival religios al orasului) si
cand s-au ridicat primele cladiri monumentale a acropolei. Printre ele, "templul
vechi" si Hekatompedos (predecesorul Parthenonului), ambele dedicate zeitei
Atena.
Tot din aceasta perioada dateaza altarul zeitei Artemis Brauronia si primul
propylon (poarta).
Numeroase ofrande votive opulente, precum korai (statuie arhaica a unei femei
tinere) si calareti de marmura, bronz si teracota, au fost dedicate sanctuarului.
Multe dintre aceste ofrande poarta inscriptii ce dovedesc marea importanta a
cultului zeitei Atena in perioada arhaica.
Dupa ce atenienii i-au invins pe persi la Marathon (in 490 IEN), atenienii au
inceput sa construiasca un templu foarte mare, asa-numitul Pre-Parthenon. Acest
templu era neterminat cand persii au invadat Attica (in 480 IEN), au jefuit
acropola si au incendiat monumentele.
Atenienii au ingropat sculpturile ramase si figurile votive in cavitatile
naturale ale stancii sacre, formand astfel terase artificiale si au fortificat
acropola cu doua noi ziduri. Zidul lui Themistokles in partea de nord si zidul
lui Kimon in sud.
In zidul de nord au fost incorporate diverse elemente ale templelor ruinate,
aceste elemente sunt vizibile si azi.
La mijlocul secolului 5 IEN, cand acropola a devenit centrul
administrativ al atenienilor iar Atena era cel mai mare centru cultural al
timpului Perikle a inceput un proiect de constructie ambitios care a durat
toata a doua jumatate a secolului 5 IEN. Atenieni si straini deopotriva au
muncit la proiect primind salariu de o drahma pe zi.
Cele mai importante cladiri, vizibile si azi pe acropola, Parthenonul,
Propylaia, Erechtheionul si templul Athenei Nike (Atena Victoriaoasa) au
fost ridicate de cei mai mari arhitecti, sculptori si artisti ai vremii.
Templele din partea de nord a acropolei gazduiau in principal cultul
timpuriu al Atenei si cele ale zeilor olimpieni. Templele din sud erau
dedicate zeitei Atena in multiplele ei ipostaze: Polias (patroana a orasului),
Parthenos, Pallas, Promachos (zeita razboiului), Ergane (zeita
mestesugarilor, a lucrului manual) si Nike (victorie).
Dupa razboiul peloponezului (in 404 IEN) si pana in secolul 1 IEN, in
acropola nu s-au mai construit cladiri importante. In anul 27 IEN s-a
construit un mic templu, in partea de est a Parthenonului, dedicat
imparatului roman Augustus si Romei.
In perioada romana, cu toate ca diverse sanctuare grecesti au fost jefuite
si avariate, acropola si-a mentinut prestigiul si a continuat sa atraga
ofrande votive opulente din partea credinciosilor.
Dupa invazia heruliana (secolul 3 EN) s-a construit un nou zid de
fortificatie, cu 2 porti in partea de vest. Una dintre aceste porti se
pastreaza si azi.
In secolele urmatoare, monumentele acropolei au suferit, atat din cauze
naturale cat si de mana omului. Dupa aparitia crestinismului, in special in
secolul 6, templele au fost convertite in biserici crestine. Parthenonul a fost
dedicat Parthenos Maria (Fecioara Maria) care mai tarziu a fost redenumit
Panagia Athiniotissa (Fecioara Atenei) iar in secolul 11 era catedrala orasului.
Erechtheion a fost dedicat lui Sotiras (Salvatorul) sau Panagia. Templul Atenei
Nike a devenit capela iar Propylaia a devenit locuinta episcopala. Acropola a
devenit fortareata orasului medieval. Sub ocupatia franceza (1204-1456)
Propylaia a fost convertita in rezidenta pentru conducatorul francez iar in
perioada otomana (1456-1833) a fost convertita in cartier general al garnizoanei
turcesti.
Venetienii, sub F. Morozini, au asediat acropola in 1687 iar pe 26 Septembrie au
distrus Parthenonul care la vremea aceea era magazie de munitii.
Si Lordul Elgin a provocat daune, in 1801-1802, cand a furat sculpturile
decorative ale Parthenonului, templului Atenei Nike si Erechtheionului.
Acropola a fost restituita grecilor in 1822 odata cu razboiul grec de
independenta iar Odysseas Androutsos a devenit primul comandat grec al
garnizoanei.
Dupa eliberarea Greciei, monumentele acropolei au intrat in ingrijirea nou
fondatului stat grec. In 1835 and 1837 s-au facut investigatii limitate. In
perioada 1885-1890 s-au facut excavatii intense sub conducerea lui P. Kavvadias.
La inceputul secolului 20 N. Balanos a condus un amplu proiect de restaurare.
Comitetul Pentru Conservarea Monumentelor Acropolei a fost creat in 1975 cu
scopul de a face ample lucrari de restaurare si conservare. Proiectul, conduse
de Serviciul de Restaurare A Monumentelor Acropolei in colaborare cu Primul
Ephorat Al Antichitatilor Preistorice si Clasice, este inca in desfasurare.
|
|
