|
La poalele Muntelui Parnassos, in imbinarea formata de stancile gemene
Phaedriades (cele stralucitoare), se afla sanctuarul elen Delphi unde era cel
mai faimos oracol al Greciei antice. Despre Delphi se zicea ca centrul lumii.
Conform legendei, aici s-au intalnit cei doi vulturi trimisi de Zeus de la
capatul universului sa caute buricul pamantului. Sanctuarul de la Delphi,
analtat intr-un peisaj spectaculos, a fost timp de secole centrul cultural
si religios si simbol al unitatii elene. Povestea locului incepe in
preistorie si in miturile grecilor antici. La incpeut, era locul sacru al
Mamei Pamant si era pazit de fantasticul sarpe Python (care ulterior a fost
omorat de Apollo). Sanctuarul lui Apollo a fost construit aici de cretani
care au venit la Kirrha (portul din Delphi) impreuna cu zeul Apollo
reprezentat de delfini. Acest mit a supravietuit in spectacolele (Septerion,
Delphinia, Thargelia, Theophania si, bineinteles, famosul Pythia) prezentate
in festivalurile delphice care celebrau moartea sarpelui Python.
Spectacolele cuprindeau si intreceri muzicale si sportive.
Cele mai vechi dovezi din zona Delphi sunt din Neolitic (4000 IEN) si sunt
din Korykeion Andron (o pestera din Parnassos) unde au avut loc primele
ritualuri. Ramasitele unei asezari miceniene si a cimitirului au fost
descoperite in sanctuar dar urmele de locuire sunt rare si foarte
fragmentate. Urme mai consistente se gasesc incepand cu secolul 8 IEN cand
cultul lui Apollo a fost stabilit si a inceput dezvoltarea sanctuarului si
oracolului. Primele temple de piatra dedicate lui Apollo si Athenei (care
era venerata oficial si sub numele de "Pronaia" sau "Pronoia" si isi avea
propriul sanctuar) au fost construite spre sfarsitul secolului 7 IEN.
Conform scrierilor si documentelor arheologice, si alti zei au fost asociati
cu sanctuarul. Sunt inclusi Artemis, Poseidon, Dionysus, Hermes, Zeus
Polieus, Hygeia si Eileithyia.
Sanctuarul a fost centrul Ligii Amphictyonice, o
asociere de 12 triburi din Thessalya si Sterea (Grecia
sud-centrala) cu semnificatie religioasa si, mai tarziu,
chiar politica.
Liga Amphictyonice controla activitatea si finantele
sanctuarului avand in vedere ca ei desemnau preotii si
alti oficiali alesi dintre locuitorii de la Delphi. In
secolul 6 IEN, sub protectia si administratia Ligii,
sanctuarul a capatat autonomie (primul razboi sfant), si-a
marit teritoriile si influenta politica si religioasa in
Grecia si a reorganizat Jocurile Pythice (cele mai
importante jocuri in Grecia, dupa cele olimpice) care se
tineau la fiecare 4 ani.
In secolele 4-6 IEN oracolul din Delphi a ajuns la
apogeu, era considerat ca fiind cel mai de incredere.
Mesajele oracolului erau transmise de preoteasa, Pythia,
si interpretate de protii lui Apollo. Orase, conducatori,
oameni de rand, toti consultau oracolul si isi exprimau
recunostinta oferind daruri scumpe si ducand faima
oracolului in jurul lumii. Se credea ca oracolul exista
de la inceputul timpurilor, se credea ca prezisese cu
acuratete catastrofa lui Deukalion (expeditia
argonautilor in razboiul troian) si chiar despre
fondarea coloniilor grecesti. Faima si prestigiul
oracolului au declansat 2 razboaie sacre la mijlocul
secolelor 5 si 4 IEN. In secolul 3 IEN, oracolul a fost
cucerit de Aetolieni care apoi au fost alungati de
romani in 192 IEN. In perioada romana, sanctuarul a fost
favorizat de unii imparati si jefuit de altii, inclusiv
de Sulla in 86 IEN.
Aparitia Miscarii Rationaliste in filosofie (in secolul 3 IEN) a afectat
autoritatea oracolului dar ritualurile au continuat neschimbate pana in
secolul 2 EN cand a fost consultat de Hadrian si vizitat de Pausanias.
Descrierea detaliata a lui Pausanias si cele peste 300 de statui au
contribuit foarte mult la reconstruirea zonei. Imparatul bizantin Theodosius
a desfiintat oracolul iar slavii au distrus incinta in anul 394 IEN. Odata
cu aparitia crestinatatii, Delphi a devenit sediu episcopal dar a fost
abandonat in secolele 6-7 EN. Curand dupa aceea, in secolul 7 EN, un nou
sat, Kastri, s-a dezvoltat pe ruinele vechiului sanctuar. Actualmente Kastri
atrage calatorii interesati de antichitati.
|
