Templul lui Apollo

Templul lui Apollo este cea mai importanta cladire din sanctuarul lui Apollo de la Delphi. Domina spatiul sacru (temenos) din pozitia sa centrala. In templu se tineau statuile si alte ofrande aduse zeului. Aici aveau loc ritualurile de cult, inclusiv cele de divinatie. Tot aici era arhiva (chresmographeion) care a fost distrusa in 373 IEN. Arhiva continea lista invigatorilor din jocurile pythice.

Conform legendei, primul templu al lui Apollo la Delphi a fost facut din ramuri de dafin, al doilea templu a fost facut din ceara de albine si pene, al treilea templu a fost facut din bronz iar al patrulea a fost construit de legendarii arhitecti Trofonios si Agamedes ajutati de insusi Apollo. Probabil ca acest al patrulea templu a fost cel de piatra care a fost distrus de foc in anul 548 IEN iar a poi a fost reconstruit din cu ajutorul contributiilor grecilor si ne-grecilor si a fost terminat in jurul anului 510 IEN de catre familia Alkmaeonid din Atena. Acest templu era in stil doric, cu 6 coloane pe latime si 15 coloane pe laturi (pe lungime). Construit din piatra si imbracat in marmura, era decorat somptuos cu sculpturi ale faimosului artist Antenor. Frontonul de est infatisa manifestarea divina a lui Apollo cand a venit la Delphi impreuna cu Artemis (sora lui) si Leto (mama lui). Trasura zeilor ocupa centrul scenei si este incadrat de figuri masculine si feminine. Din frontonul de vest care infatisa batalia intre zei si titani (gigantomachy) s-a pastrat numai figura Athenei, un gigant cazut, o figura masculina si doi cai.

Acest templu a fost distrus in cutremurul din 373 IEN. Actualul templu, construit de asemenea cu contrbutii ale grecilor, a fost terminat abia dupa al 3lea razboi sacru, in 330 IEN. Acest templu doric impozant a fost ridicat de arhitectii Spintharos din Corinth, Xenodoros si Agathon. Are acelas plan si aproximativ aceleasi dimensiuni ca templul anterior, cu 6 coloane la capat si 15 coloane pe laturi iar pronaosul si epinaosul erau in antis. Naosul era divizat (prin 2 colonade de cate 8 coloane ionice fiecare) in trei nave. Ceremonia de divinatie avea loc in adyton (altarul intern), o camera subterana unde aveau acces numai preotii care interpretau vormele Pythiei. Sculpturile de fronton din marmura de Paros (insula in Marea Egee) sunt lucrarea sculptorilor atenieni Praxias Androsthenes. Frontonul de est ii infatiseaza pe Apollo si muze, frontonul de vest ii infatiseaza pe Dionys si mainade (adeptele lui Dionys). Nu se cunosc multe lucruri despre aranjamentul interior al templului. Scriitori antici mentioneaza ca peretii pronaosului erau inscriptionati cu aforismele a 7 intelepti, cum ar fi: "cunoaste-te pe tine insuti", "totul cu moderatie", si litera "E". Exista o efigie de bronz a lui Homer si un altar al lui Poseidon iar in adyton (altarul intern) o statuie a lui Apollo si omphalos (buricul/centrul lumii).

Templul a fost reconstituit partial.

Visteria atenienilor

Este una dintre cele mai importante si impresionante cladiri dinspatiul sacru (temenos) al lui Apollo. Este construita langa bouleuterion (cladirea consiliului cetatenesc. boule = consiliu/adunare, terion = loc, unde se face ceva), resedinta senatului delphic si in vis-a-vis de visteriile knidienilor si siracuzanilor. Prin pozitia sa domina Calea Sacra. Aceasta cladire mica adapostea trofee din victoriile atenienilor, si alte obiecte votive dedicate sanctuarului.

Se crede ca visteria, care a fost construita de Republica Ateniana, la sfarsitul secolului 6 sau la inceputul secolului 5 IEN, exprima victoria democratiei in fata tiraniei. O interpretare usor diferita, bazata pe descrierea lui Pausanias, spune ca visteria comemoreaza batalia de la Maraton, din anul 490 IEN, cand armata ateniana a infrant armata persana.

Visteria atenienilor este o cladire mica, in stil doric, din marmura de Paros, cu forma unui templu in antis, cum sunt majoritatea visteriilor. Basorelieful decorativ este un exemplu remarcabil al sculpturii arhaice tarzii, comparabil in eleganta, analogii, vigoare, redarea miscarii si ipostazele curajoase, cu figurile rosii timpurii picate pe vase in Attica.
Frizele de pe fatada de nord si din spate infatiseaza muncile lui Hercule iar frizele din fata si sud il infatiseaza pe Tezeu. Juxtapunerea celor 2 eroi simbolizeaza schimbarea de regim (politic) si instaturarea democratiei in Atena. Intr-adevar, asa cum figura lui Hercule dominase iconografia secolului 6, Tezeu este dominant in secolul 5.
Cladirea este asezata pe o terasa iar fatada si latura de sud, care domina Calea Sacra, se temrina intr-un contrafort triangular. Pe timp festivalurilor si procesiunilor, aici isi expuneau atenienii prazile de razboi de la Maraton si alte trofee pe care le tineau in visterie.

Diverse inscriptii, de pe peratii cladirii, ne informeaza despre vechile festivaluri si obiceiuri, cum ar fi: Pyrphoria, Tripodiphoria, Pythais si Dodecais, cele 4 procesiuni oficiale ale atenienilor la Delphi. O alta inscriptie, langa coltul estic al zidului de sud, este foarte folositoare in studiul muzicii antice pentru ca contine 2 imnuri unice dedicate lui Apollo, singurele texte grecesti cu adnotari muzicale, acum sunt expuse la Muzeul Arheologic Delphi. In visterie sunt inscriptii ce contin importante decrete onorifice din secolul 3 IEN si ulterior, precumsi numele camatarilor ce foloseau zona in ultimii ani.

Visteria atenienilor este singurul monument delphic ce si-a pastrat mare parte din constructia initiala drep pentur care a si fost reconstruit in 1906 de catre Scoala Franceza, cu fonduri oferite de primarul Atenei, Spyros Merkouris. Friza originala se afla in Muzeul Arheologic Delphi, statuilor care sunt in amplasarea originala li s-a focut copie turnata.

Zidul poligonal

Remarcabilul zid poligonal sprijina platforma pe care este construit templul lui Apollo si delimiteaza zona "halos" (zona de treieris) in nord-vest. A fost ridicat in a doua jumatate a secolului 6 IEN, probabil dupa distrugerea primului templu in 548 IEN si inainte de construirea templului Alkmaionides in 513-505 IEN. In secolul 5 IEN, stoa atenienilor a fost construita sprijinindu-se de acest zid iar urmele sunt inca vizibile pe suprafata zidului. Inaintea construirii zidului, zona a fost nivelata si diverse cladiri anterioare si visterii, inclusiv faimoasa structura apsidala, au foat distruse iar molozul a fost ingropat sub umplutura zidului.

Zidul este construit poligonal, in stilul celor din insula Lesbos, din blocuri neregulate. In plan, are forma literei Pi. Latura principala are 90 de metri lungime. Cele 4 sau 5 straturi superioare (acum lipsa, zidul original avea 2 metru mai mult decat cel de azi) erau construite in tehnica isodomica (pietrele erau regulate). In secolele 3 si 2 IEN, fata finisata era acoperita cu mai mult de 800 de inscriptii, majoritatea vorbind despre eliberarea sclavilor.

Visteria Siphnienilor

Visteria cladita de locuitorii din Siphnos era unul dintre cele mai opulente monumente din sanstuarul lui Apollo. Construita in apropierea punctului de pornire a Caii Sacre, langa visteria sikyonienilor si vis-a-vis de cea a megarienilor, adapostea ofrande votive pretioase dedicate sanctuarului de catre siphinieni.

Conform scrierilor lui Herodot si ale lui Pausanias, Siphnos a agonisit o mare avere datorita minelor sale de aur si argint iar in a doua jjumatate a secolului 6 IEN era cea mai prospera insula greceasca. Siphnienii au decis sa inchine avutiile lor zeului Apollo si au construit visteria. Decoratiile sculpturale ale monumentului sunt datate, pe baze stilului lor, in 525 INE sau un pic mai devreme. Chiar in acel an Siphnos a fost jefuita de Samieni care erau in cautare de bani.

Visteria siphnita est eo cladire mica in forma de templu, construita integral din marmura scumpa de Paria, pe cand majoritatea cladirilor contemporane erau cladite din poros (calcar fin). Visteria era renumita, inca din timpul lui Herodot, pentru frumusetea unica si decoratia sculpturala opulenta, care este intr-adevar o opera de arta a artei arhaice tarzii. Pe fatada, intre doua ante (pilastri), in loc de coloane erau doau korai (staui reprezentand femei tinere), exemplu splendid al artei ionice al acelei perioade. Arhitrava este decorata cu friza cu decoratie ionica pe toate laturile. Pe latura de vest, friza intafiseaza judecata lui Paris. Pe latura de sud, rapirea fetelor (Phoebe si Hilaeira) lui Leukippidai (Leucippus) de catre gemenii Castor si Polux (cunoscuti, impruena, sub numele de Dioskouroi). Pe latura de nord (partea cel mai bine conservata) este infatisata gigantomachy (lupta titanilor/gigantilor). Iar pe latura de est, latura principala (fatada), adunarea zeilor olympieni privind razboiul troian.
Robustetea expresiilor, claritatea formelor, forta figurilor si detaliile intrinseci dau putere caracterului decorativ al frizei, aranjamentului bine ales si utilizarii suprafetei frizei.
Frontonul de pe latura de est si-a pastrat sculturile ce infatiseaza o tema favorita a sculptorilor si pictorilor de vase din perioada arhaica tarzie, disputa dintre Hercule si Apollo asupra trepiedului din Delphi (Trepiedul sacrificial era un fel de altar. Cel mai faimos este cel din Delphi. Pythia statea asezata pe el cand transmitea oracolele.). Frontonul este incoronat cu 3 oranamente (acroterion/acroterium), cel central infatisand un sfinx iar cele laterale victorii (staui feminine simbolizand victoria).

Din visteria siphniana, doar fundatia si unul dintre astragalurile ce decora baza mai sunt pe locul original. Decoratiile sculpturale ce au supravietuit sunt conservate si expuse la Muzeul Arheologic Delphi.

Stoa atenienilor

Stoa este una din ofrandele votive ale atenienilor dedicate sanctuarului delphic. Ocupa o pozitie centrala, la poalele marele templu, in fata impozantei terase cu zidul poligonal si vis-a-vis de halos (spatiul de treierat) unde se tineau spectacole in coinstea zeului Apollo. Stoa esra folosita pentru depozitarea prazilor de razboi oferite de atenieni, majoritatea din batalii navale impotriva persilor.

Stoa a fost parte a planului de constructii a lui Perikle. A fost construita in 478 IEN, dupa ce atenienii au distrus podul pe pontoane construit de Xerxes peste Hellespont (marea Helle, �anakkale Boğazı, Dardanele) in incercarea de a ajunge la malul european. Intra-adevar, o inscriptie de pe treapta superioara a bazei cladirii sta marturie a daruirii de catre atenieni a cladirii si cablurilor si sculpturilor din vasele persane. In anii urmatori au fost adaugate alte prazi de razboi din batalii navale, inclusiv din bataliile de la Mykale, Sestos, Salamis si Hellespont.

Stoa, un spatiu lung si acoperit, a fost construita sprijinita de zidul poligonal. Consta intr-o baza de calcar din 3 trepte pe care erao colonada in stil ionic de 8 monoliti, coloane canelate din marmura pantelica (de la muntele Pentelikos de langa Atena, marmura renumita pentru calitate si frumusete) cu baza dfin marmura parica (din insula Paros) si un sir de piloni cuplati ce se sprijneau de zidul terasei. Acoperisul era din cherestea. In interior, pe un podium de piatra, erau expuse ofrandele votive.

Partea inferioara a monumentului a supravietuit si a fost restaurata.

Teatrul

Teatrul din Delphi este unul dintre putinele teatre din grecia despre care se stie data exacta si proiectarea. Este amplasat in interiorul zonei sacre (temenos) a lui Apollo, in coltul de nord est al peribolos (zidul de incinta al spatiului sacru). aici se tineau concursurile muzicale (cantece si muzica instrumentala) ale jocurilor pythice si alte serbari religioase. Aceste manifestari au consacrat teatrul ca echivalent artistic al stadionului sportiv de la Olympia.

Forma originala a teatrului nu este cunoscuta. Est eposibil ca spectatorii sa fi sezut pe banci de lemn sau pe pamant. Primul teatru de piatra a fost construit in secolul 4 IEN si a fost renovat in repetate randuri. Forma prezenta a teatrului, cu estrada pavata cu piatra si scena decorata cu scaune de piatra este rezultatul restaurarii din anii 160-159 IEN finantata de Eumenes II al Pergamului. Cavea (spatiul pentru spectatori) construita partial pe platou de piatra (in nord si vest), partial pe umplutura (sud si est), este impartita orizontal in doua sectiuni inegale printr-o cale de acces pavata (27 de nivele in sectiunea inverioara, 7 nivele in sectiunea superioara). Cavea este divizata si vertical prin scari, 7 sectoare in sectiunea inferioara, 6 sectoare in sectiunea superioara. Teactrul avea capacitatea de 5000 de spactatori. Estrada in forma de potcoava este inconjurata de un sant inchis iar pavajul si parapetul sunt romane.
In peretele intrarii in estrada se vad inscriptii despre emanciparea sclavilor dar acum textul este ilizibil. Scena, din care a ramas numai fundatia, a fost divizata probabil in avanscena si scena. Partea frontala era decorata cu o friza cu basorelief infatisand muncile lui Hercule.

Cu toate ca a fost excavat si restaurat, teatru este in stare precara; cavea a cazut, blocurile de calcar sunt crapate sau sparte iar multe in componentele arhitecturale (scaune si blocuri din peretele intrarii in estrada sunt imprastiate in temenos (incinta sacra a complexului).

Calea sacra

Asa numita Cale Sacra era drumul principal ce ducea de la intrarea in incinta complexului la altarul celor din insula Chios si la impozantul templu al lui Apollo. Parcurcerea drumului avea un ritual si caracter procesional deoarece calauzea vizitatorii in incinta sacra. Theopropoi (cei ce doreau sa consulte oracolul), uracal Calea Sacra in ziua a noua a lunii, sacrificau un animal pe altarul de la capatul drumului si li se permitea sa stea la coada sa-si astepte randul.

Cetatenii din Corinth, Naxos, Chios si Teba (Teba/Thebes din Grecia, nu Teba din Egipt), si unele personalitati ilustre, cum ar fi Filip II al Mecedoniei, primisera promanteia (dreptul de prioritate in consultarea oracolului) si nu trebuiau sa stea la coada.

Calea Sacra, ce isi avea originea in perioada arhaica, a fost pavata in perioada romana tarzie cu placi luate din cladirile abandonate din apropiere (pe vremea cand in incinta sacra mai erau case de locuit). Vizitatorii de azi ai complexului inca parcurg acelasi drum ce serpuieste in sus pe deal cale de 200 de metri pana atinge altarul monumental. Drumul este marginit cu statui, podiumuri si visterii cu ofrandrele votive ale fiecarui oras. Aceste monumente comemorau, de obicei, momente importante cum ar fi aliantele politice, victorii in jocurile delphice sau victorii militare, dar unele erau dedicate zeului ca multumire pentru un oracol sau bunavointa asupra unui oras, familii sau persoane. Sculpturile votive strajuiau prima intindere a drumului, visteriile erau pe a doua intindere iar in fata templului si altarului erau monumentele votive importnate dedicate de catre persoane bogate sau orase stat asa cum este monumentul comemorativ al victoriei grecilor la Plataea (infrangerea persilor in 479 IEN).

Gimnaziul

Ramasitele gimnaziului se afla pe panta abrupta dintre fantana castaliana (dupa numele nimfei Castalia) si templul Athenei Pronaea. Acesta este unul dintre cele mai bine pastrate complexe antice de gimnaziu. Includea gimnaziul propriu zis, palaestra (scoala sportiva si de lupte) si bai.

Gimnaziul dateaza din secolul 4 IEN dar a fost reconstruit in perioada romana cand i s-au adaugat baile. Initial a fost folosit exclusiv pentru antrenamentele sportivilor. Alergarile si luptele se practicau in interiorul gimnaziului propriu zis iar diverse evenimente ca lupte, box si pankration (o combinatie greaca de lupte si box) aveau loc in scoala de lupte. In perioada elenistica gimnaziul a devenit un centru de dezvoltare intelectuala si gazduia evenimente culturale, inclusiv lecturi tinute de oratori, sofisti, filosofi si poeti.

Gimnaziul este construit pe doua nivele. Pe nivelul superior se afla xystos (colonade acoperite) de 7 metri latime si 178 metri lungime unde se antrenau atletii cand era vreme rea si o pista in aer liber de 6 metri latime. In secolul 4 IEN, xystos avea o colonada dorica de calcar a carei fatada a fost inlocuita, in perioada romana, cu o varianta ionica de marmura. Xystos isi datoareaza numele faptului ca podeaua trebuia sa fie razuita si nivelata (xystos = razuit). De curand a fost curatata intreaga podea.
Nivelul inferior este ocupat de palaestra (scoala sportiva si de lupte), o curte interioara de 12 metri patrati inconjurata de colonade si camere pe toate laturile. Inscriptiile din camere ne dezvaluie destiantia fiecareia: sala de ceremonii, vestiar, groapa de lupte, si, posibil un sanctuar a lui Hermes sau Hercule. Curtea interioara era folosita pentru antrenamente de lupte sau box. La vest de palaestra se afla un bazin circular cu diametrul de 10 metri si adancime de 1.80 metri. In peretele colector din spate se aflau dusurile pentru atleti. Dusurile constau in robinete cu cep care erau alimentate cu apa din izvorul castalian care comunica cu bazine de lut. Baile cu apa calda din partea de vest sunt o adaugire romana din anul 120 EN.

Cateva secole mai tarziu, incinta gimnaziului a fost ocupata de o manastire bizantina. Biserica a fost construita pe locul palaestrei iar apoi demolata de excavatoare in 1898.
Cand a vizitat Delphi, lordul Byron s-a scrijelit numele pe coloanele dorice refolosite pentru cladirea manastirii.

Fantana castaliana

Izvorul castalian (dupa numele nimfei Castalia) era sursa sacra a Delphi iar apa lui juca un rol foarte important in cultul si procedurle templului si oracolului. Aici se spalau Pythia, preotii si personalul templului si tot de aici se lua apa pentru curatarea templului. Theopropoi (cei ce doreau sa consulte oracolul)erau si ei obligati sa se spele aici pentru a se purifica.

Izvorul castalian se afla la poalele piscului Phleboukos (vechiul nume era Hyampeia), in trecatoarea ce separa cele doua stanci Phaedriades. Apele formeaza un suvoi (numit Arkoudorema) ce curge in valea Pleistos unde, conform legendei, isi avea culcusul monstrul Python. Apa izvorului era dirijata catre fantana cu acelasi nume (castalian) situata intre incinta sacra a lui Apollo si anticul gimnaziu.

Pria fantana castaliana a fost construita in jurul anilor 600-590 IEN, in apropierea vechiului drum si a fost reconditionata de mai multe ori. Vizibila si azi langa drumul modern, aceasta as-anumita Castalia de Jos, este o structura rectangulara de 8.20 pe 6.46 metri ce inchide un bazin de piatra, rectangular, cu un sistem de tuburi si robinete cu cep. In fata bazinului, la capatul unei mici scari de piatra, este o terasa pavata utilata cu banci de piatra. Apa era calauzita de la izvor printr-o galerie subterana taiata in piatra.

Urmatoarea fantana castaliana, dateaza din secolul 1 IEN si este construita cu 50 metri mai la deal, mai aproape de izvor. aceasta este cea descrisa de Pausanias. Fantana a fost construita in stanca, 11 metri lungime, 12.5 metri inaltime cu nise pentru ofrandele votive inchinate nimfei Castalia. In perioada post-bizantina, cea mai mare dintre aceste nise a devenit capela Sfantului Ioan Botezatorul. Sub nise se afla un bazin lung (10 metri lungime pe jumatate de metru latime), taiat in piatra, care a fost acoperit si i s-a lasat o deschidere de curatare la unul din capete. Un tub inchis aducea apa. Pe fatada bazinului erau 7 robinete cu cep, din bronz, separate de 7 coloane conectate, taiate in piatra. In fata bazinului era o terasa pavata, cu banci de piatra, cu acces de sus prin 8 trepte.

Prima fantana, Castalia de Jos, a fost excavata de A. Orlandos in 1960.
A doua fantana a fost excavata de S. Dragatsis si E. Kastorchis in 1878.
Ambele monumente au fost conservate si restaurate.

Stadionul

Stadionul din Delphi este unul dintre cele mai bine pastrate monumente de acest gen. Se afla la nord-vest de teatru, deasupra sanctuarului lui Apollo, in cea mai inalta parte a anticului oras. In antichitate, ca si astazi, la stadion se ajunge pe o carare ce suie din stanga teatrului. Stadionul este strans legat de istoria jocurilor pythice pentru ca aici aveau loc evenimentele sportive.

Stadionul orginal dateaza din secolul 5 IEN, asa cum este atestat de o inscriptie de pe peretele terasei de sud. Nu se tie daca avea scaune de lemn sau nu avea deloc. Scaunele existente, facute din calcar de Parnassus (nu din marmura alba, asa cum zicea Pausanias) au fost construite in secolul 2 EN de Herodes Atticus, un sofist bogat din Atena. Tot el a facut si arcul triumfal ce decora intrarea si care este o caracteristica unica a stadioanelor din Grecia antica.

Stadionul a fost construit pe o panta naturala, partea de nord era taiata inpiatra iar partea de sud era sprijinita artificial de o terasa cu zid. Intrarea monumentala din est consta intr-o arcada tripla sprijinita de 4 piloni, cei 2 piloni din mijloc avand nise pentru statui. Pe aici intrau arbitri si sportivii jocurilor pythice, in aclamatiile spectatorilor. In spatele intrarii este un podiul taiat in piatra cu 5 trepte, ramas de la o faza anterioara a constructiei, si ramasitele unei fantani. Pista are lundimea unui stadiu roman (177.5 metri) si 25.5 metri latime. Atat punctul de pornire (aphesis) cat si cel final (terma), au praguri de piatra cu cavitati pentru picioarele atletilor si stalpii de lemn ce separau atletii. Stadionul are forma de agrafa de par, cu 2 randuri paralele de tribune si terminatie semicirculara la capatul din vest. Scaunele se ridica la 1.30 metri deasupra pamantului. In partea de nord este o tribuna rectangulara unde stateau arbitri, pe banci cu spatar. Partea de nord are 12 nivele cu scaune in timp ce in aprtea de sud sunt doar 6 nivele din cauza pantei abrupte, ambele sunt divizate prin coridoare de trepte. Stadionul are capacitate de 500 de spectatori.

Cu toate ca acest monument a fost conservat si restaurat, o mare parte din peretele terasei de sud a cazut si trebuie reconstruit (acolo unde materialul de constructie a ramas pe locul original).

Tholos

Tolosul din sanctuarul Athenei Pronaia, foarte vizibil de sus, este, probabil, cel mai caracteristic monument al complexului de la Delphi si cea mai importanta constructie a acestui mic sanctuar. Pozitionata intre templul tarziu al Athenei si Visteria Massalia, aceasta constructie circulara, cu destinatie necunoscuta, este o capodopera a arhitecturii clasice. Se crede ca era destinata cultelor subpamantene dar Pausanias care ii vazuse ruinele in secolul 2 EN nu considera ca ar fi templu.

Conform lui Vitruvius, aceasta cladire impresionanta a fost ridicata in 380 IEN de arhitectul Theodoros din Phocea (sau Phocis) care a si scris o carte despre cum a construito. Tholosul este o sinteza a mai multor stiluri de arhitectura clasica. Se sprijina pe un podium in 3 trepte iar 20 de coloane dorice ale peristilului exterior suportatu o friza dorica cu triglife si metope cu decoratii in basorelief. In nava erau 10 coloane corintiene conectate. S-au folosit materiale variate pentru a obtine efectul multicolor: marmura din Paros si Pentelikon, calcar albastru din Eleusis pentru detaliile structurale, baza zidului navei si podea. Tavanul de marmura includea chesoane romboidale (multe dintre acestea, s-au pastrat). Acoperisul (probabil avea forma conica) era decorat cu ornamente infatisand femei in pozitii de dans. Reconstituirea acoperisului ramane o problema, mai ales dupa recenta descoperire a doua randuri de jgheaburi. Decoratiile in basorelief au fost distruse de crestini.

Tholosul a fost restaurat partial in 1938. Diverse piese arhitecturale au fost reconditionate si se afla expuse la Muzeul Arheologic Delphi.

Ofranda votiva a lui Daochos

Ofranda votiva a lui Daochos este una dintre cele mai bogate si fine ofrande private dedicate sanctuarului din Delphi. Se afla la nord est de templului lui Apollo, pe o baza prelungita, in apropierea ofrandelor celor din Aetolia, Phocaea, (sau Phokaia) si Deinomenides.

Acest monument a fost oferit de Daochos II din Pharsala care era tetrarh (guvernator al unei provincii) al Tesaliei pe care o reprezenta ca hieromnemon (magistrat insarcinat cu probleme religioase) in Asociatia Amphictyonica (asociatie de triburi inainte de aparitia polisului) in 339-334 IEN. Contactele sale cu sanctuarul delphic l-au determinat, probabil, sa dedice acest monument in onoarea familiei sale in care mai multi membrii erau buni sportivi si castigatori ai competitiilor delphice. Monumentul a fost probabil dedicat in jurul anului 337 IEN. In aceasta perioada s-a intensificat influenta lui Filip II al Macedoniei (o cunostinta personala a lui Daochos) asupra asociatiei tribale din Delphi si Tesalia (locul de bastina a lui Daochos).

Monumentul, atribuit faimosului sculptor Lysippos (sau, macar, scolii sale) consta intr-un soclu mare pe care stateau 9 statui de marmura. Grupul statuar este identificat dupa inscriptiile de pe soclu care mentioneaza numele si realizarile fiecarei figuri. Succesiunea statuilor incepe din drepta cu figura lui Apollo asezat pe omphalos (buricul pamantului). Este urmat de 6 statui ale predecesorilor lui Daochos, incepnad cu fondatorul casei sale, Aknonios, care isi prezinta familia zeului. Incepe cu cei 3 fii ai sai. Agias, un luptator de pankration (o combinatie greaca de box cu lupte) cu multe victorii in jocurile grecesti. Telemachos, luptator, cel mai tanar fiu. Agelaos, alergator. Toti trei au fost invingatori (fiecare in sportul sau) in jocurile pythice din anul respectiv. Apoi urmeaza statuia lui Daochos I (fiu al lui Agias) si fiul sau Sisyphos I (tatal lui Daochos II, cel care a darit statuile) care, conform inscriptiei, a fost decorat petru cariera sa militara. Statuile lui Daochos II insusi, si fiul sau Sisyphos II, completeaza grupul.

Cele 5 statui care au supravietuit, si baza monumentului se afla la Muzeul Arheologic Delphi.